23 aprilie ziua Internațională a JAZZULUI

0

Jazzul (cuvânt de origine engleză, scris uneori jaz, pronunțat în română [gez]sau [ğaz]  este un stil de muzică apărut la începutul secolului al XX-lea în statele sudice ale Statelor Unite, având proveniența în melodiile populației de culoare, urmașă a sclavilor de origine africană. În muzica de jazz se recunosc în special influențe și tonalități de blues și ragtime, la care se adaugă și elemente ale muzicii europene. Mai târziu au fost preluate în jazz și ritmuri ale muzicii latino-americane.
Deși de dată relativ recentă, originea și semnificația inițială a cuvântului „jazz” (la început pronunțat în engleză la fel ca și jass) este controversată. O ipoteză ar fi înrudirea fonetică cu expresia ”chasse-beau”, o figură de dans din statul american Louisiana, cândva colonie franceză. Alții cred că ar deriva din cuvântul Jézabel, numele unei prostituate din New Orleans, în ortografie americană simplificată ”Jazz-Bel”. În jargonul populației localecuvintele jasm sau gism înseamnă rapiditate și energie, au însă și o semnificație erotică. 
În 1917 formația Original Dixieland Jazz Band a avut mult succes la sala „New York Columbus Circle”, și cuvântul „jazz” a intrat în vocabularul curent, deși apăruse deja cu referire la muzică în 1913 într-un ziar din San Francisco, fără să fi avut un ecou deosebit.
O definiție care să cuprindă toate elementele caracteristice ale jazzului, de la începuturile lui până în zilele noastre, valabilă pentru toate stilurile și pentru toți muzicienii, nu este posibilă. În istoria sa de peste o sută de ani jazzul a suferit numeroase transformări și s-a divizat în diverse stiluri, cu semnificații diferite, astfel încât este greu de spus ce este „tipic” pentru jazz. Se pot menționa totuși câteva elemente des întâlnite: tonalitatea, improvizația, ritmul, blues.
Istoria jazzului se confundă cu evoluția stilurilor în decursul anilor, care formează un lanț logic continuu, în care fiecare stil constituie o verigă obligatorie, ce nu poate fi înlăturată fără a compromite întreaga înțelegere a jazzului. Se spune în mod curent că jazzul a luat ființă în New Orleans în jurul anului 1900, deși o muzică asemănătoare era executată în acel timp și în Kansas City, St. Louis sau Memphis. Însă înaintea stilului „New Orleans” exista deja.
Dintre stilurile de jazz amintim: ragtime, stilul „New Orleans” (Buddy olden – 1877-1931 – este considerat primul muzician care a creat așa zisul jazz), „Dixieland”, „Chicago”, „Swing”, „Bebop”, „Cool Jazz”, „Hard Bop”, „Modal Jazz” și „Free Jazz”.
Apariția rock-and-roll-lui, cu mare priză la tineret, nu a lăsat indiferenți nici pe reprezentanții jazzului. Același Miles Davis, deschis la orice inovație, inaugurează o formă hibridă intitulată ”jazz-rock fusion” cu albumul său Bitches Brew, în care se folosesc și instrumente electronice. Dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai stilului „fusion„ sunt de menționat Herbie Hancock și Chick Corea. Apar și se impun pianiști extraordinari cum ar fi Keith Jarrett, Paul Bley, Andrew Hill sau Brad Mehldau. Diversitatea stilistică nu a scăzut, noi curente se dezvoltă, recunoscându-se și o tendință de reîntoarcere la tradițiile jazzului clasic sub orma ”Neoclasicismului”, cu saxofonistul David Murray și trompetistul Lester Bowie sau ”Clasicismului” în jurul trompetistului Wynton Marsalis. Dimpotrivă, ceea ce s-a numit ”Groove Jazz”, ”Acid Jazz” sau ”Nu-Jazz” a îmbinat funk-ul, soul-ul sau muzicile etnice (indeosebi bossa nova, dar si hip-hop-ul) cu tehnicile si efectele electronice cele mai recente (sampling, loops, beats, remix). Reprezentativi pentru aceasta direcție, care a readus jazz-ul pe ringul de dans si în cluburi sunt: Brand New Heavies, Gilles Peterson, Ronny Jordan, Jazzanova sau Jamiriquai. Alte denumiri ale unor formule noi in jazz sunt: ”World Jazz”, ”Acid Swing”, ”No Wave”, ”Free Funk”, ”Punk Jazz” sau ”Jazz Rap”.

 

MARI CANTĂREŢI DE JAZZ ŞI BLUES: 
LOUIS ARMSTRONG, MAHALIA JACKSON, ELLA FITZGERALD, B.B. KING, MILES DAVIS, GLENN MILLER, NINA SIMONE, JOHN COLTRANE, RAY CHARLES, CHARLIE PARKER, DUKE ELLINGTON, CHUCK BERRY, COUNT BASIE, BENNY GOODMAN, BESSIE SMITH, THELONIOUS MONK, CHICK COREA, MUDDY WATERS, DJANGO REINHARDT, STAN GETZ, JOHN LEE HOOK, Charles Mingus, Chet Baker, Billie Holiday, Coleman Hawkins, Lester Young, Dizzy Gillespie, Ornette Coleman, John McLaughlin, Keith Jarrett, Paul Bley, Brad Mehldau, Ron Carter, Gary Peacock, Charles Lloyd, Jack de Johnette, Wynton Marsalis, Dave Brubeck, Al Di Meola, Stanley Clark ș.a

 

DINTRE MARILE ORCHESTRE DE JAZZ amintim:
Artie Shaw, Charlie Barnet, Jimmie Lunceford, Count Basie, Duke Ellington, Glenn Miller, Woody Herman, Earl Hines, Dizzy Gillespie’s Eckstine Big Band, Gil Evans, Charles Mingus, Chick Corea.

 

JAZZUL ÎN AFARA SUA s-a răspândit în Suedia reprezentații cei mai importanți fiind: rompetistul și compozitorul Gösta Törner, basistul și compozitorul Thore Jederby clarinetistul Åke Hasselgård și șeful de orchestră (inițial basist) Simon Brehm; 
Reinhold Svensson (pian), Arne Domnerus (saxofon alto), Carl-Henrik Norin (saxofon tenor), Putte Wickman (clarinet), Bengt Hallberg (pian), Lars Gullin (pian) și Åke Persson (trombon). Pianistul și saxofonistul Gösta Theselius a fost cel care a furnizat aproape singur o perioadă de timp material pentru piața de jazz din Suedia; Bengt-Arne Wallin, Arne Domnerus, Jan Johansson, Lasse Gullin și Börje Fredriksson; Fredrik Norén (tobe), Lars Bruman (bas), Rolf Eklund (trompetă), Bengt Ernryd (trompetă), Kurt Lindgren (bas). În anul 1966 are loc Stockholm Jazz Festival 66, unde Bengt Ernryd a debutat cu un nou sextet cu muzică de jazz modernist. În 1967 se înființează Federația muzicienilor suedezi de jazz, a cărei scop principal este să reprezinte interesele artiștilor de jazz și să organizeze concerte la nivel local. Tot în același an se înființează orchestra de jazz a Radiodifuziunii, a cărei nucleu consta din Arne Domnerus, Bengt Hallberg, Georg Riedel, Rune Gustafsson și Egil Johansen. Câțiva ani mai târziu, la Stockholm se deschide o discotecă, Fasching, care are jazz ca temă 5 zile pe săptămână. Un alt club de jazz din Stockholm este Kurbitz. Ca reviste de jazz din Suedia pot fi numite Jazz Nytt și Orkester Journalen- aceasta din urmă înființată în 1933, astfel fiind cea mai veche revistă de jazz din lume care mai există și astăzi. Între 1960-1999 Leif „Smoke Rings” Anderson a prezentat programul de radio Smoke Rings, program bine primit, axat mai ales pe muzică de jazz melodios.
ALȚI MUZICIENI DE JAZZ SCANDINAVI: Jan Garbarek, Esbjorn Svenson, Bobo Stenson, Arild Andersen, Palle Danielsen,Terje Rypdal ș.a.

 

ÎN FRANȚA: Django Reinhardt, chitară, Stéphane Grapelli, vioară, Louis Sclavis, Henry Texier

ÎN GERMANIA: Theo Jörgensmann, Peter Kowald, Alexander von Schlippenbach, Joachim Kühn, Eberhard Weber, Albert Mangelsdorff,

 

ÎN ROMÂNIA
Dintre compozitorii români de jazz contemporani sunt de menționat:

  • Richard Oschanitzky – compozitor, pian.
    • Puiu Pascu- pian
    • Decebal Badila – ghitara bass, contrabas, pian, compozitor

Dintre interpreții români de jazz contemporani sunt de menționat:
• Johnny Răducanu – compozitor, contrabas, pian.
• Aura Urziceanu – compozitoare, voce.
• Anca Parghel – compozitoare, voce.
• Harry Tavitian – compozitor, pian.
• Dan Mândrilă – compozitor, saxofon.
• Marius Popp – compozitor, pian.
• Mircea Tiberian – compozitor, pian.
• Radu Goldiș – compozitor, chitarist.
• Eugen Gondi – compozitor, baterie.
• Dan Ionescu – compozitor, chitară.
• Alexandru Imre- dirijor, clarinetist, saxofonist.
• Nicolae Farcaș- trombon
• Gabriel Mezei- chitară, clarinet
• Liviu Butoi – compozitor, saxofon.
• Garbis Dedeian – compozitor, saxofon.
• Capriel Dedeian – compozitor, chitară.
• Vlaicu Golcea – jazz double bass player,composer,arranger and sound designer
• Sorin Romanescu – compozitor, chitară.
• Béla Kamocsa – compozitor, voce, chitară, chitară bas,
• Pedro Negrescu – compozitor, contrabas
• Paul Weiner – compozitor, pian
• Corneliu Stroe- baterie, percuție
• Alexandru Brașovean- compozitor, bass
• Andrei Colompar- compozitor, pian, orgă.

Share.

About Author

„Există o categorie specială de surzi: aceia care nu vor să audă decât ce spun ei.”

Leave a Reply

Powered by themekiller.com