Frumusețile naturii – Cascada “Pişoaia” (Namneş) din Tara Moților.

0

Cascada “Pişoaia” (Namneş), este situată în satul Niemnieşi (com.Vidra, jud.Alba) pe versantul Struţul situat în dreapta Arieşului Mic (pe vârful acestuia crește floarea de colț), vis-a-vis de Dealul cu Melci (la cca.2 km distanţă), în imediata apropiere a drumului DJ 762 Mihoieşti-Avram Iancu.

Rezervaţia peisagistică „Cascada Pişoaia” se află pe un prag stâncos de calcare cristaline, de vârstă paleozoică, încadrată într-o pădure de fag şi arbori izolaţi de răşinoase.

Căderea de apă se realizează de la cca.18-20 m, cu un front de despletire a firului apei de cca.25 m pe abruptul stâncos pe care se scurg, este formată pe traseul pârâului omonim. Acesta, după 30-40 m de la izvoare (abruptul dinspre Râul Mic al carstului Platoului Poieni), se rostogoleşte în cădere libe¬ră peste un prag de tuf calcaros. Formaţiunile calcaroase de tip travertinic, depuse cu timpul de apele calcaroase, măresc spectaculozitatea peisajului. Lângă cascadă se găsesc trei bolovani gigantici sculptați de vreme, ce sporesc frumusețea locului.

Aria protejată are o suprafaţă de cca.2,5 ha.

Într-un manual de geografie pentru elevii scolilor secundare româneşti, apărut la Blaj, în anul 1847, iată ce se scrie despre aceasta – este o „apă cădere aflătoare lângă un sat anume Vidra (…), tocmai acolo se află încă şi un dâmb de melci împietriţi”.

G.Ioanette (1860) scria că la Vidra de jos „zace verşetorea [vărsătoarea] de apă sau „Pişetorea” după numirea muntenilor [moţilor] (…)”, sursa sa constituind-o „trei izvorele, care cadu dintr-o înălţime de 9 orgii, cu cea mai mare văgeitură”.

“De la o înălţime de 20 metri – scria Rudolf Bergner (1884) – se aruncă de pe stânci un mic torent, [ce]se desface în milioane de mărgeluţe şi îşi caută [apoi]un drum printre stâncile calcare”.

Nu departe de “Dealul cu Melci”, “pe malul drept al Râului – după cum scria Moldovan Silvestru (1898) – ochiul ni se desfată în un frumos peisaj de munte: o cascadă, încadrată cu o împrejmuire (…) din cele mai frumoase”.

După ce aprecia înălţimea cascadei „cam de 20” m, arăta că apa pârâului cădea „pe un perete de stâncă făcând un zumzet (zgomot) puternic, care răsună în codri din apropiere (…)”
NOTE
Cf. *** Ţara Abrudului, Abrud, 1991, p.21. Ioan Georgescu (Avram Iancu. Crâmpeie din viaţa şi din vremea lui. Cluj-Napoca, 2001, p.14) referindu-se la denumirea locală a acesteia este fără echivoc vorbind de „vestita cădere de apă numită de Moţi „Pişoaia” (…)”. Dr.A.Adolf Schmidl (Bihar-Gebirge an der Grenze von Ungarn und Siebenbürgen, Wien, 1863, p.295) o consemna [1863] sub numele Pisiora și Pisiória („Wasserfall”). La scara României există multe toponime „impudice” vechi, păstrate mai mult în arhive. Ele nu au trimiteri sexuale sau batjocoritoare, ele fiind obscene pentru contemporani. Pe atunci ele nu erau hilare, ci reprezentau cu totul și cu totul altceva. Cele („ciudate”) care au rezistat până în perioada comunistă au fost schimbate, motivul fiind cel al pudibonderiei. Rebotezarea cascadei „Pişoaia” (Ptișoaia – în limbajul moţilor) cu numele de „Cascada Vălul Miresei” ni se pare inoportună!
2 Manciulea Ştefan, Întâile descrieri geografice româneşti ale Munţilor Apuseni, în (vol.): ŢARA MOŢILOR. Studii, articole şi comunicări. V, Clusium, 1997, p.119.
3 Ioanette G[eorge], O scurtă ochire asupra însemnataţiloru din Tiér’a Mocilor, în: FOAIA PENTRU MINTE, INIMĂ ŞI LITERATURĂ. Braşov, Anul 23, Nr.39, din 27 septembrie 1860, p.298.
4 Bergner Rudolf, Siebenbürgen. Eine Darstellung des Landes und der Leute (Transilvania. O prezentare a ţării şi a oamenilor), Verlag Von Hermann Brückner, Leipzig, 1884 p.160.
5 Moldovan Silvestru, Zarandul şi Munţii Apuseni ai Transilvaniei, Sibiu, 1898, p.101.

1 2 3
Share.

About Author

„Există o categorie specială de surzi: aceia care nu vor să audă decât ce spun ei.”

Leave a Reply

Powered by themekiller.com