Rolul ei era să organizeze rezistența pe teritoriile ocupate de Germania, să planifice acte de terorism și sabotaj împotriva mașinăriei de război germane şi să recruteze noi spioni, răspunzând de pregătirea lor.
„Vera și-a recrutat agenții cu grijă – scrie William Stevenson –, i-a antrenat până cădeau din picioare de epuizare, i-a testat în mod constant, apoi i-a trimis personal în misiuni. Armata ei clandestină ajungea departe în spatele liniilor inamicului, lua legătura cu luptătorii din rezistență, elimina ținte vitale, îi ajuta pe piloții aliați să evite capturarea și transmitea la Londra informații îprin radio”.
A antrenat 470 de agenți secreți, dintre care 39 de femei, trimițându-i în spatele liniilor inamice – teritoriile franceze ocupate de germani.
Întreținea relații extrem de strânse cu agenții spioni femei. Acestea erau foarte inteligente și eficiente, multe dintre ele având studii la Oxford. Ea le numea „fetele mele”.
Vera Atkins s-a dovedit un agent cu o minte de oțel și o inimă mare, de vreme ce dovedea o inteligență feroce și o loialitate extraordinară pentru agenți pe care îi pregătea.
Întotdeauna stătea pe pista de decolare a avioanelor pentru a urmări fiecare decolare a agenților urcați în avioane și trimiși spre a fi parașutați în Franța ocupată.
Știa că pe mulți dintre ei avea să îi vadă pentru ultima oară… Vera a stat întotdeauna în umbră, a fost creierul care a gândit fiecare etapă a pregătirii. Unitatea a început încet, dar a marcat victorie după victorie. Vera Atkins, cu numele său de cod Dwight D.Eisenhower, aprecia ca rezultatelor misiunilor agenților britanici „a fost echivalentul a 15 divizii”. Însusi Hitler, exasperat de pierderile provocate în urma acțiunilor desfășurate de spionajul britanic, ar fi spus: „When I get to London I am not sure who I shall hang first – Churchill or that man Buckmaster” („Când voi ajunge la Londra nu știu pe cine am să spânzur primul, pe Churchill sau pe Buckmaster”. Hitler habar nu avea că „Buckmaster” era o femeie, nimeni alta decât Vera Atkins. În activitatea ei s-a ocupat de salvarea a sute de prizonieri de război și mii de copii abandonați.
„De o inteligenţă feroce, comportament dintr-o bucată şi abilităţi de informator excepţionale”,
Vera a condus nenumărate misiuni: a parașutat oameni, muniție, armament și stații de emisie-recepție, oamenii ei au aruncat în aer poduri și trenuri, au cules informații vitale, i-a ajutat pe piloții aliați să evadeze, a transmis informații Londrei, a pregătit „ziua Z” a debarcării în Normandia; de ea sunt legate multe operații de anvergură în acei ani: de la mașina de descifrat codurile germane „Enigma”, la constituirea rețelei Maquis, condusă de Jean Moulin, în Franța, la extragerea a mii de evrei din Europa lui Hitler ș.a.
„Echipa ei se înfiltra adânc în liniile inamice, lua legătura cu luptătorii Rezistenței, distrugea ținte vitale, ajuta prizonierii aliați să evadeze, asasina soldați germani şi transmitea informații Londrei”, se arată în cartea cartea „Spymistress: The Life of Vera Atkins, the Greatest Female Secret Agent of World War II ” (tradusă în românește și publicată sub titlul „Vera Atkins. Povestea celei mai importante agente secrete originare din România din al Doilea Război Mondial“, scrisă de canadianul William Stevenson (după moartea celebrei agente, în care îi prezintă viața și activitatea) şi publicată de Editura Polirom, în februarie 2014.
William Stevenson (1924-2013), fost și el spion [3], jurnalist și scriitor canadian, născut în Marea Britanie, pe care Vera Atkins l-a autorizat să-i scrie biografia, a studiat documente desecretizate recent și i-a intervievat pe cei care au cunoscut-o, pentru a reconstitui cât mai fidel viața și personalitatea celei care continuă să fie și astăzi un model pentru serviciile de informații din întreaga lume.