SFÂNTUL VALENTIN – între legendă și adevăr

0

An de an, ziua de 14 februarie ne pune pe fiecare dintre noi, în calitate de creștini ortodocși, în fața unui dublu paradox.

În primul rând, de Valentine’s Day a auzit toată lumea, astfel încât, la o adică, oricine poate defini succint „sărbătoarea”, în timp ce despre viața Sfântului Valentin nu cunoaște nimeni mai nimic.

În al doilea rând, mulți sunt contrariați de faptul că în această zi nu întâlnesc în Calendarul Ortodox niciun sfânt care sa poarte acest nume.

Dacă analizăm cu atenție calendarul Bisericii Ortodoxe, nu vom găsi nici un sfânt Valentin pomenit pe 14 februarie. În Calendarul Ortodox, pe parcursul unui an găsim următorii sfinți cu numele Valentin sau Valentina : Sfântul Ierarh Mucenic Valentin, prăznuit pe 30 iulie, Sfinții Mucenici Marcu, Sotirih și Valentin – 24 octombrie, Sfânta Muceniță Valentina – 10 februarie, Sfântul Mucenic Valentin – 24 aprilie, Sfântul Valentin Preotul – 6 iulie, Sfânta Muceniță Valentina – 18 iulie. Curios lucru este ca, anul martiriului Sfântul Ierarh Mucenic Valentin, prăznuit pe 30 iulie este identic cu cel al „Sf.Valentin” vehiculat pe internet.

Întâmplarea face ca nici Calendarul Romano-Catolic să nu-l mai pomenească în această zi, Sfântul Valentin fiind scos din calendar în 1969, de Papa Paul VI, din cauza ambiguității datelor referitoare atât la persoana sa, cât și la faptele care au condus la consacrarea lui ca sfânt. În prezent, la 14 februarie, catolicii îi amintesc pe Sfinții Chiril și Metodie.

Așadar, nu greșim atunci când spunem că Valentine’s Day, cu tot „marketing-ul” aferent, este în România – și nu numai – o „sărbătoare” fară sărbătorit.

Valentine’s Day, Ziua Îndrăgostiților în tradiția occidentală, are, până în zilele noastre, o istorie controversată…

Istoria sărbătorii Sf. Valentin îşi are începuturile legate de sărbătoarea Lupercalia din Roma Antică. Lupercalia – festivalul erotismului, sărbătorit în cinstea zeiţei dragostei „febrile” Juno Februata şi a zeului Faunus (Lupercus – unul din numele lui), apărătorul turmelor din partea lupilor (Lupercus – de la lupus în latină), sărbatoarea cărora se sărbatorea de pe 13 pînă la 15 februarie în fiecare an. Lupercalia provinde de la latinul lupa – lupoaică, omonimul din latină pentru „curvă”, „prostituată”.
În vremurile antice mortalitatea infantilă era foarte mare. În anul 276 înaintea erei noastre Roma „dispărea” din cauza copiilor născuţi morţi şi a pierderilor de sarcină. Atunci oraculul a spus oamenilor că pentru sporirea natalităţii e nevoie de a săvârşi ritualul de pedepsire (biciuire) a femeilor cu ajutorul biciurilor făcute din pieile animalelor sacrificate.
După sărbatoare tinerii luau biciurile şi fugeau în doua grupuri în jurul dealului Palatin şi loveau cu biciurile oricare femeie. O asemenea lovitură era socotită prielnică fertilităţii. La sfîrşitul sărbătorii femeile se dezbrăcau goale.
Oamenii care din careva motive aveau puţini copii sau nu îi aveau deloc erau socotiţi blestemaţi şi pentru a se spăla de blesteme săvârşeau ritualuri mistice care, după cum credeau ei, le întorceau capacitatea de a face copii.
Locul unde lupoaica, conform legendei, a dat naştere lui Romulus şi Remus, era socotit de romani sfânt. În fiecare an în acest loc se sărbătorea Lupercalia în timpul căreia se aduceau jertfă capre şi cîini.
Interzisă de papa Gelasius I în 494, această sărbătoare a fost înlocuită cu Valentine’s Day. În anul 496, Papa Gelasius a decis ca ziua de 14 februarie, când a fost executat Valentin, să-i poarte numele și să fie dedicată martiriului sau [1].
Prima atestare a zilei de 14 februarie a fost în anul 498, când trei sfinți au fost numiți de papa Gelasius I, data celebrării acestora fiind această zi.
Inițial, ceremoniile de Sfântul Valentin nu aveau nimic in comun cu sărbătoarea de acum, punând accent pe sacrificiu si jertfa, nu pe iubire.
Primele momente când ziua de 14 februarie a devenit una care celebrează dragostea se înregistrează în secolul al XIV-lea.
În secolul al XIV-lea, poetul Geoffrey Chaucer (cca.1343–1400) [2] a scris în Parlement of Foules (1382) despre această zi ca fiind cea in care „orice pasăre își alege perechea” (convinşi că 14 februarie este ziua în care păsările se adună, englezii încep să trimită bilete de dragoste pe care le numesc “My Valentine”). Acest poem a fost redactat cu ocazia logodnei dintre regele Richard al II-lea al Angliei si Anna de Boemia
Curând, romantismul asociat cu Ziua Sfântului Valentin a devenit o tradiție in literatura medievală a cavalerilor. De asemenea, nobilii din societatea engleză a acelor vremuri au început să trimită iubitelor sau soțiilor scrisori de dragoste, semnate „al tău Valentin”.
Și femeile au început să folosească această zi pentru a face declarații de dragoste, fiind celebre versurile Ofeliei din piesa lui William Shakespeare, Hamlet. „Mâine-i Sfântul Valentin/ Dis de dimineața/ La fereastră iată-ti vin, /Ca să-ți fiu mireasă…”.

1 2
Share.

About Author

„Există o categorie specială de surzi: aceia care nu vor să audă decât ce spun ei.”

Leave a Reply

Powered by themekiller.com