CRIZANTEMA – regina florilor de toamnă

0


Practic, întemeierea Japoniei este legată de crizantemă. În Japonia, crizantema a devenit un simbol pentru Mikado, fiind înfăţişată cu cele 16 petale asemenea soarelui răsărind. De-a lungul a 10 secole, emblema japoneză imperială a fost o crizantemă cu 16 petale, la fel ca Soarele ce răsare. Timp de un mileniu, emblema imperială a Japoniei a fost această crizantemă cu șaisprezece petale. Pe durata războiului dinastiilor, care a început în anul 1357 și care a durat nu mai puțin de 55 de ani, războinicii din sud purtau însemnul curajului, o crizantemă. Cea mai înaltă distincție din Japonia este „Ordinul Suprem al Crizantemei” înființat în data de 4 ianuarie 1888 de către Împăratul Meiji (este echivalentul prestigiosulului Ordin al Legiunii de Onoare din Franța). 
Pentru japonezi, această floare este un semn de viaţă lungă şi de fericire. Tot în Japonia există un „Festival al Fericirii”, anual, creat pentru a sărbători aceasta floare. Pentru japonezi, crizantema este un simbol al Soarelui, crizantema, cu aranjamentul minuţios al petalelor ei, este considerată de japonezi ca o reprezentare a perfecţiunii.
Crizantema cu şase petale este monul, semnul distinctiv al împăratului Japoniei, iar cele patrusprezece petale simbolizează pe fraţii şi pe fiii acestuia, descendenţii la tronul imperial japonez. Floare a luminii şi a soarelui, crizantema este floarea naţională a Japoniei. 
În Europa a fost adusă în 1608, de către olandezi, sub numele de Matricaria japonica, dar neadaptându-se la condițiile specifice ale climatului olandez, a dispărut destul de repede. În 1689 crizantema ajunge pe bătrânul continent datorită lui Jacob Breynius, care o descrie în latina așa cum ne este ea cunoscută astăzi Cultura crizantemei a fost reluată, mai târziu, în 1789, de către francezi (la Marsilia) și în 1795, de către englezi, iar în România, primele referiri la crizantemă apar în anul 1750, sub denumirea de „crizantema de toamnă”.
Până spre sfârşitul secolului al XV-lea, englezii le numeau „gălbenelele porumbului”, dar odată cu importul acestor flori din Orientul îndepărtat, numele le-a fost preschimbat în acela al speciei estice, adică „chrysanthemum”. Numele de crizantemă, conferit de către botanistul suedez Carl Linnaeus, în 1753, are semnificaţia de „floare gălbui-aurie”.
În Europa, crizantema a fоѕt adusă în аnul 1753 dе către renumitul bоtаnіѕt ѕuеdеz Kаrl Linnaeus.
În Europa Occidentală, de Ziua Tuturor Sfinților, rudelor decedate li se duceau în dar crizanteme. Originea acestui obicei se află într-o legendă care povestește cum o fată se ruga în fiecare zi la Fecioara Maria pentru mama ei, care era grav bonavă, dăruindu-i sfintei de fiecare dată câte o floare. Într-o noapte, fata a visat că Maica Domnului o privea cu milă, spunându-i că mama ei mai avea de trăit atâtea zile câte petale avea floarea pe care urma să i-o dăruiască. Trezindu-se înlăcrimată, fata s-a uitat la floarea pregătită pentru Maria și a văzut că avea doar cinci petale. A început să rupă petalele în bucățele mici-mici, astfel că acestea s-au înmulțit. Fecioara Maria i-a îndeplinit dorința, vindecându-i mama. De atunci crizantema amintește de această minune, prin faptul că are multe petale mici.
Tot în Europa, în secolul al XIX-lea, când începuse să se răspândească tot mai mult pe la curțile regale și nobiliare, crizantema devenise un purtător de mesaj: cu ajutorul ei, barbații din elitele vremii își exprimau iubirea față de domnișoare și respectul față de doamnele măritate. Crizantemele galbene însemnau dragoste și pasiune, cele roșii arătau gelozie, cele portocalii semnalizau dorința nestăpânită, cele violet semnificau respect, iar cele albe insoteau o cerere în căsătorie sau intenția de a cere mâna unei fete.
Desigur, crizantema este și subiectul unor superstiții. Chiar și astăzi, cuplurile tibetane tinere cred că, dacă pun o petală de crizantemă în apa de băut, vor rămâne împreună toată viața. Iar rușii prețuiesc crizantemele mai mult decât orice alte flori.
In Germania există o poveste care spune că o familie săracă din Munții Pădurea Neagră, adunată în jurul puținelor bucate pe care le avea pe masa de Crăciun, a auzit afară un vaiet. Nu era vântul, ci un cerșetor rătăcit, mort de frig și de foame. Săracii l-au adus în casă, l-au învelit bine și au împărțit cu el puțina mâncare pe care o aveau. După un timp, păturile au zburat de pe cerșetor, iar acesta a apărut ca un bărbat impunător, îmbracat în alb, cu o aura in jurul capului, care le-a spus ca el este Iisus Hristos. În dimineața următoare, în fața ușii, acolo unde stătuse cerșetorul, au apărut două crizanteme albe. De aici, tradiția germană de a aduce în casă, în Ajunul Crăciunului, crizanteme albe, care îl simbolizează pe copilul Iisus. Această tradiție dăinuie și astăzi.
O altă legendă creștină spune că steaua care i-a condus pe cei trei Magi de la Răsărit până la Betlehem le-a arătat locul exact al nașterii copilului divin luând forma unei crizanteme aurii la intrarea în grajd.
În credinţele orientale şi în tradiţiile Ayurveda, crizantema este asociată cu chakra inimii. O practică comună de stimulare a chakrei inimii constă în concentrarea asupra frumuseţii crizantemei, cu scopul de a face să înflorească frumuseţea ascunsă în inimă.
În Occident, cu prilejul Zilei tuturor sfinţilor, există obiceiul de a se duce crizanteme rudelor trecute la Domnul, fiind utilizate în ceremoniile funerare, semnificînd regretul faţă de persoanele decedate. Se evită să se ofere aceste flori cu ocazia unor sărbători cu caracter romantic sau a unor evenimente fericite din viaţa noastră.
În calendarul floral chinezesc, crizantema este floarea lunii septembrie, iar în cel englezesc, floarea lunii noiembrie. Crizantema este însă darul specific pentru cea de-a treisprezecea aniversare a căsătoriei. Ea este totodată şi simbolul oraşului Chicago. Americanii, în general, preţuiesc crizantemele mov, considerîndu-le un talisman aducător de noroc şi reuşite. Tot ei consideră crizantema de culoare albă drept o „regină a florilor de toamnă’’. În anumite țări europene (Franța, Belgia, Italia, Spania, Ungaria), crizantemele sunt folosite doar la înmormântări și ca floare decorativă, pe pietrele funerare. Chiar și în țările asiatice, în anumite regiuni, floarea reprezintă lamentația și durerea după cineva drag, dispărut. 
În alte țări, planta e simbolul cinstei, iar în Statele Unite, e privită ca o floare ce transmite veselie și energie pozitivă. Crizantema are o conotaţie pozitivă în ţări precum Japonia, Statele Unite sau Australia,unde simbolizează sărbătoarea mamelor. 
Europenii au început mult mai tîrziu să o aprecieze şi nu ornamental, ci datorită proprietăţilor sale terapeutice.
Cu toții cunoaștem crizantema ca pe o floare frumoasă a toamnei, însă această plantă are și proprietăți terapeutice. Chinezii, adevărați adoratori ai crizantemei, cunosc, de milenii, și acest aspect. Chiar și astazi, chinezoaicele beau ceai de crizantemă în loc de cafea, pentru curățarea organismului de toxine. 
Chinezii din vechime erau convinsi că această floare nobilă, care rezistă la ger, zăpadă și chiciură, atrage sufletul cerului și al pământului, dobândind astfel calități medicinale. Medicina tradițională chineză folosește frunzele de crizantemă în tratarea migrenelor, iar florile uscate în stimularea apetitului. În Japonia, crizantema mai era numita elixirul vieții veșnice. Se pare ca ea prelungește viața, căci conține substanțe care întăresc sistemul imunitar. De aceea, este văzuta ca un simbol al longevității și al sănătății. Petalele ei conțin minerale, atât de utile întregului organism și mai ales sistemului nervos central – magneziu, potasiu, zinc, calciu, seleniu. 
Consumat în mod regulat, ceaiul de crizantemă ajută plămânii, ficatul și rinichii să funcționeze mai bine, detoxifică organismul, menține calciul în organism, reduce colesterolul, reglează temperatura sângelui și are efecte în bolile de ochi (oftalmologice), fiind în același timp un tonic general. Vara, acest ceai este chiar delicios și răcoros. Cei care nu se împacă însă cu aroma sa îi pot adăuga zahăr brun. În general, infuzia se prepară dintr-o linguriță cu flori de crizantemă la o cană de apă fierbinte. Din florile proaspete de crizantemă se prepară chiar și un vin!
In zilele noastre, crizantema e folosită în cosmetică, în medicină și chiar în domeniul culinar. Are efecte benefice în tratarea unor afecțiuni și tulburări ale sistemului nervos (în uz intern și extern), ale sistemului cardio-vascular, scade tensiunea arterială, reglează metabolismul, ajută în boala Parkinson, combate unele boli articulare (poliartrita, artroze, reumatism), durerile de genunchi, lipsa de mobilitate, trateaza guturaiul, ajută în tuberculoza pulmonară și în bronșite cronice, precum și în afecțiuni ale aparatului respirator.
Din petale de crizantemă, măr, pară, mandarină, miere și zeamă de lămâie se poate prepara o salată delicioasă și în același timp energizantă.
Crizantemele sunt foarte populare datorită culorilor vii şi a speranţei ridicate de viaţă. De-a lungul istoriei, crizantemele, în special varianta mov, au fost utilizate ca legume datorită conţinutului mare de vitamine şi de săruri minerale, pe care acestea le conţin.
Chinezii folosesc frunzele şi lăstarii crizantemelor pentru a-şi aroma mîncărurile preparate. Japonezii aveau o reţetă după care preparau un leac al nemuririi, în care erau folosite petale ale crizantemelor. Ceaiul de crizantemă albă era folosit pentru a vindeca depresiile sau migrenele. Crizantemele roşii erau folosite de chinezi ca medicamente pentru menţinerea tinereţii şi încetarea ritmului de îmbătrînire. Crizantemele roşii sînt numite la noi şi „dumitriţe’’, ele fiind asociate liniştii, împăcării, iertării dar şi tristeţii. Românii consideră că aceste flori sînt „florile Sfîntului Dumitru’’, celebrat pe data de 26 octombrie în România. 
Aceste flori sînt primite cu zîmbetul pe buze în ţări precum SUA, Japonia sau China.
Crizantemele pot cu succes să ne înfrumuseţeze curţile, apartamentele sau putem să le păstrăm o perioadă îndelungată în ghiveci, avînd astfel parte de compania lor cît mai mult timp. Acestor flori le putem aprecia, mai toată toamna, frumuseţea deosebită, dar şi parfumul discret pe care ele îl emană prin încăperi.

Prof,dr.Pădurean Dominuț

1 2 3
Share.

About Author

More slender build, with a round head and grey/green coat with several blue/black stripes. Bright aqua eyes and prominent teeth.

Leave a Reply

Powered by themekiller.com