Primul altar creștin de pe teritoriul românesc, peștera fiind considerată primul lacas de cult crestin din Romania, poarta de patrundere a credintei crestine in spațiul biogenetic românesc.
Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei“ este situată la aproximativ 80 km de Constanța, în apropierea localității Ion Corvin. Ca să ajungă la Peştera Sfântului Andrei, pelerinii care pleacă din Constanţa trebuie să meargă pe DN3 spre localitatea Ion Corvin. Acolo, un indicator îi îndreptă pe un drum secundar – în locul marcat de o cruce în formă de X (puţină lume ştie că simbolul de pe indicatorul respectiv vine de la forma crucii pe care a fost răstignit apostolul în Grecia!).
În poiana din pădurea de lângă localitatea Ion Corvin se află Complexul monahal „Sf. Apostol Andrei“ alcătuit din biserica mare a mănăstirii (cu hramul „Sf.Apostol Andrei“), peşterea „Sf.Andrei“ (grota amenajată în paraclis) – peștera se găsește la mai puțin de 2 km de „Cișmeaua Mihai Eminescu” și la cca. 4 km de șoseaua Constanța – Ostrov, fiind clasată ca monument istoric cu codul CT-IV-A-20990 – , cu întreaga esplanadă din faţa ei, stăreţia, casa socială, corpul de chilii şi gospodăria anexă. În vecinătatea lor se află pârâul „Sf.Andrei“, cele 9 izvoare în care Sf.Andrei boteza pe cei convertiţi la Evanghelia lui Hristos, precum şi o fântână tot a Sf.Andrei, spune tradiţia.
Peştera a fost descoperită în 1918, într-o stare deteriorată, de Jean Dinu, un important avocat din Constanţa, în timp ce se afla într-o călătorie prin zonă.
În anul 1943, a fost redescoperită de preotul Constantin Lembrău din comuna Adamclisi (forma românizată a denumirii turcești Adam Kilisse („Casa lui Adam”, interpretată ca fiind „Biserica Omului”).
Pe locurile unde se zice că ar fi poposit Sfântul Apostol Andrei , împreună cu ucenicii săi, a amenajat, între 1943-1944, un lăcaș de rugăciune. La intrare, de-a lungul anilor, s-a construit un zid, după modelul celui din 1918, iar deasupra peşterii, prin tavanul ei, s-a construit turla care are 4 m înălţime. Odată cu primele chilii ridicate, s-au adunat şi primii călugări, care slujeau sfintele slujbe în peşteră. În anul 1943, Episcopul Chesarie Păunescu a sfinţit pentru prima dată peştera.
Apoi a căzut în uitare până după 1989, când s-au reînceput lucrările de dezvoltare a ansamblului monahal. Din păcate, în perioada comunistă, lăcașul a fost distrus și transformat în adăpost pentru animale. Abia din 1990 părintele Nicodim Dincă, monah de la mănăstirea Sihăstria, împreună cu părintele ieromonah Victorin Ghindăoanu, având binecuvântarea IPS Lucian, s-au apucat de reamenjarea peșterii (intrarea în Peștera Sfântului Andrei este la poalele dealului Urluiului, peste care domnește pădurea Migilet) și construirea mănăstirii.
În prezent, Mănăstirea are o biserică mai mică, ridicată între 1994 – 1995, fiind sfințită cu Hramul Acoperământul Maicii Domnului (aici se păstrează moaștele Sfântului Andrei – o cruce în formă de X, aflată în fața altarului, în partea stângă, iar în centru are fragmente din degetul Sfântului Andrei, dăruite în 2003 de Mitropolia Kefaloniei din Grecia; în cele patru laturi ale crucii se află moaște ale sfinților dobrogeni Zoticos, Attalos, Kamasis și Filippos, sfinții martiri de la Niculițel, Epictet preotul și Astion monahul). O a treia biserică, mai mare, a fost construită între 1998 – 2002.
Numeroase dovezi istoriografice care s-au păstrat atestă că noua religie care se născuse – creştinismul – a fost propovăduită şi în Dobrogea de către Sf.Apostol Andrei şi ucenicii săi, răspândindu-se apoi pe întreg teritoriul ţării noastre, prin urmaşii acestora: episcopi, preoţi, monahi şi mărturisitori creştini. Ţinutul Dobrogei a fost primul care a luat contact cu Evanghelia lui Hristos. Din acest motiv, teritoriul dintre Dunăre şi mare este deseori numit „Bethleemul românesc“.
Tradiţia Bisericii spune că, după sinodul Apostolic din anul 50, la care Sf.Apostol Andrei a luat parte, acesta a plecat în a doua călătorie misionară, purtând în drumul său un toiag cu crucea la capăt, prin care făcea minuni.
Tradiţia ne spune că, după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci, acestui întâi chemat – primul ucenic care l-a urmat pe Mântuitor – i-a căzut să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Scythia Minor (adică Dobrogea noastră – în cetăţile Tomis, Callatis şi Histria) şi până în Crimeea. Însă, a umblat în aceste locuri nu în grabă, ci, în fiecare, zăbovind şi răbdând multe împotriviri şi nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. [Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida, localitate aflată pe malul lacului Ghenizaret din Galileea, şi este fratele Sfântului Apostol Petru. Petru și Andrei au renunțat la îndeletnicirea de pescari, i-au urmat lui Hristos și, după Învierea Domnului, au devenit „pescari de oameni”].
Primul sălaş şi l-a făcut într-o peşteră din Valea Casimcei, apoi a predicat în grotele de la Basarabi (Murfatlar), unde au fost descoperite celebrele bisericuţe rupestre. Dar cel mai cunoscut sălaş al Sf.Apostol Andrei în ţara noastră este acest adăpost săpat în inima muntelui de lângă localitatea Ion Corvin, care a servit mult timp ca lăcaş de închinăciune pentru el şi ucenicii lui (primul altar creștin de pe teritoriul românesc, peștera fiind considerată primul lăcaș de cult creștin din România, poartă de pătrundere a credinței creștine în România!).
Dobrogea este primul ţinut creştinat de pe teritoriul actual al României, Apostolul Andrei fiind socotit de Biserica Ortodoxă ca fiind Sfântul ocrotitor al românilor, „apostolul românilor” !
Si pentru ca totul era bine, a plecat la Patras (lângă Corint, în Grecia), unde a fost răstignit cu capul în jos pe o cruce in formă de X, numită „crucea Sfântului Andrei”.
(Meandrele istoriei au făcut ca moaștele sale să aibă un destin aparte: trupul său aflat într-o raclă a fost ferit de persecuție fiind ascuns într-o anumită biserică; în cursul sec.V împăratul Constantin, fiul lui Constantin cel Mare, a depus moaştele în biserica Sfinţiilor Apostoli din Constantinopol, de unde au fost ridicate de latini în anul 1204 şi duse la Roma; abia în decembrie 1964 Roma le-a redat Greciei care le-a depus în catedrala metropolitană din Patras. Crucea Sf.Andrei a fost redată Greciei în 1980. În timpul împăratului Constantin, o parte din aceste moaşte au fost trimise şi la Tomis/Constanţa unde era o puternică mitropolie. Astăzi se găsesc moaşte din trupul Sf.Andrei la mănăstirile Hurez, Neamţ şi Secu).
Poartă a creştinismului pentru spaţiul locuit de români, Mănăstirea „Peştera Sf.Apostol Andrei“ atrage anual mii de credincioşi din toată ţara (Intâiul chemat, Sf.Andrei, este sărbătorit în fiecare an pe 30 noiembrie). Sute de acatiste, iconiţe, cruciuliţe – semne ale legăturii dintre oameni şi Dumnezeu – sunt depuse de credincioşi în scobiturile din pereţii peşterii.