Pe soclul bustului se profilează chipul statuar al uneia dintre muzele antice inspiratoare ale liricii – Terpsihora (Erato?; alții comentatori că este Calliope, muza poeziei epice, căreia sculptorul i-ar fi împrumutat chipul Veronicăi Micle).
NOTE
- Podul Regele Carol I (redenumit mai apoi Podul Anghel Saligny, pentru a-l onora pe Anghel Saligny proiectantul și executantul podului) a fost construit între 1890 și 1895 pentru a asigura legătura feroviară între București și Constanța. După cinci ani, în data de 15/26 septembrie 1895 a fost inaugurat cel mai mare complex de poduri din Europa acelor vremuri și al treilea ca lungime din lume. Podul este înscris în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea Podul Carol I cu statuile „Dorobanții”.
- Hotelul la care a stat Eminescu a fost construit înainte de anul 1878 de către compania engleză care a construit și calea ferată Cernavodă – Constanța și apoi Portul Constanța.
Este de presupus că a fost construit prin anii 1880. În vremea aceea, hotelul Carol și hotelul d’Angleterre erau cele două locuri ale Constanței unde turiștii puteau găsi găzduire. Marele salon al Hôtel d’Angleterre, frapant prin strălucire şi eleganţă, găzduia baluri caritabile şi banchete oficiale la care participau personalităţi ale oraşului. Hotelul este demolat după anul 1903. Locaţia sa este însă consemnată într-o harta din 1903 elaborată de Union Elektrisitas – Geselschaft din Berlin, din dispoziţia lui Moses Schwartz. Acesta a preconizat posibilitatea de a redeschide fostul hotel Hôtel d’Angleterre sub un alt nume, într-un local nou ridicat dar pe vechea locație care prezenta multe avantaje din punct de vedere al amplasamentului. Pe locul vechiului hotel ridicat în anii 1880 și demolat în 1906 avea să fie proiectat şi construit (1906-1909) 1906 Hotelul „Regina”. De data aceasta ca proprietar al hotelului figurează în documente un anume Theiler. Lucrările de construcție au fost urmărite atent de arhitectul Daniel Renard. Hotelul avea subsol, parter, două etaje și mansardă. Locația dispunea de 21 de camere fiecare cu baie proprie. Suprafața totală era de 1.650 mp și avea spre folosință un teren propriu de 935 mp. Elegant si cu o frumoasa grădină de vară, hotelul a constituit locul predilect pentru banchetele regale. Clădirea este realizata în stil eclectic, cu elemente predominante de Art Nouveau şi structură neoclasică a faţadei principale. Nu se cunoaşte cu certitudine arhitectul edificiului, dar este posibil ca acesta să fi fost Emil Goue, care a practicat în Constanţa în acea perioadă, ridicând mai multe clădiri, una dintre cele mai notabile fiind hotelul Palace. Reputatul cercetător arh. Radu Cornescu afirmă însă că localul a fost realizat de către arhitectul Daniel Renard care a ridicat și Cazinoul constănțean. Construcția a fost dată în folosință la 18 ianuarie 1909 și a fost cumpărată imediat după inaugurare de Moses Schwartz, un mai vechi antreprenor al hotelului, iar ulterior a intrat în proprietatea fraţilor Târpa.Hotelul „Regina” a devenit în scurt timp un loc de întâlnire al intelectualilor. În 1909 aici a luat fiinţă o societate intitulată „Cercul farmaceutic” şi o alta numită „Cercul de litere, arte şi sport”. Saloanele hotelului găzduiau frecvent întâlniri ale politicienilor, cum ar fi cea dintre membrii comitetului executiv al Partidului Conservator-Democrat din Constanţa şi Take Ionescu, şeful partidului. Viaţa mondenă avea un nou local unde a se putea manifesta în începutul efervescenței sale. Pe lângă frecventele banchete aveau loc aici șezători culturale organizate de Societatea Junimea Macedo-Română din Constanța. Pe 17 și 18 iulie 1925, ziarele „Dobrogea Jună” și „Dacia” anunțau renovarea completă a Hotelului Regina: „Băi, instalațiuni de apă caldă și rece în fiecare cameră, calorifer, electricitate, telefon. Se închiriază camere fără pensiune”. Scriitorul Petru Vulcan amintea, în ziarul „Dobrogea Jună”, că, în 1944, hotelul îi aparţine lui Toma I. Târpă, care îl închiriază lui C. Niculescu.
Mai târziu, în perioada comunistă, Hotelul „Regina” a primit denumirea „Intim”, aşa cum este cunoscut şi acum constănţenilor. După 1949, clădirea a intrat in patrimoniul Partidului Comunist. După o renovare produsă în anii 1970 hotelul (str.Nicolae itulescu nr.9)a reintrat în circuitul turistic. După anii 1990 edificiul a fost revendicat de moştenitorii fostului proprietar şi câştigat în instanţă. Hotelul Intim este în prezent în afara circuitului turistic.
- Pe perioada şederii la mare, Luceafărul poeziei româneşti i-a scris trei scrisori Veronică Micle. Ele sunt o dovadă o dovadă că Eminescu a locuit, o perioadă, în oraşul de la malul mării. Eminescu vorbeşte în scrisorile sale şi despre precursorul Cazinoului, Kursaal. A fost construit în anul 1880, în aceeaşi zonă a peninsulei, mai exact lângă Farul Genovez. Se numea Kursaal (sală de relaxare) şi era construit din lemn şi paiantă. Pe terasa cazinoului Eminescu s-a plimbat pe bulevardul Elisabeta şi vorbeşte în scrisorile sale despre o terasă înaltă deasupra mării, care nu putea fi alta decât ce a cazinoului.
- În decembrie 1883 apărea volumul „Poesii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu).
Puţine sunt bibliotecile publice din ţară care se pot mândri că au în colecţiile lor ediţia princeps a „Poesiilor” lui Mihai Eminescu (1850-1889). Printre aceste instituţii de cultură care deţin o comoară inestimabilă se află şi Biblioteca Judeţeană Constanţa „Ioan N.Roman”. Valoroasa carte, în ediţie bibliofilă, cu tranşe aurite, a intrat în patrimoniul BJC, în anul 1994.
Numele „Eminescu”, în Constanța, îl poartă liceul omonim, o stradă deasupra falezei Constanței ș.a.