Rugăciunea Domnească o rugăciune centrală în creștinism unică şi neegalată până în ziua de astăzi

0

4. Inițial a fost scrisă pentru evrei deci, în limba ebraică , apoi a fost tradusă în greaca comună (Koinē), o limbă de circulație „internațională” tocmai cu scopul de a răspândi Vestea Bună sau Evanghelia despre Cristos și în cele din urmă , mai târziu, tradus și în latina. Porțiuni din Vechiul testament au fost însă scrise și în limba aramaică.
Totuși în timpul lui Matei, în secolul I, limba vorbită în teritoriul Palestinei zilelor lui Isus era ebraica. (confirmat de Origene secolul III-lea, și istoricul Eusebiu secolul IV în cartea sa „Istoria Ecleziastică”).
Versiunea mateiană a devenit liturgică din cele mai vechi timpuri. Deși Iisus i-a învățat, cel mai probabil, rugăciunea în limba aramaică, cele mai vechi texte există în limba greacă. Datorită faptului că limba latină a fost limba dominantă a creștinismului în mare parte a continentului european, „Pater noster”, rugăciunea în latină, este o traducere importantă a versiunii grecești.
5. „Și ne izbăvește de cel rău”. La noi unii spun „cel viclean”, dar viclenia este parte din răutate, întregul e răutate (expresia „cel viclean”, care circulă și în prezent, a apărut în secolul al XVI-lea și a fost mereu preferată în Moldova, impunându-se datorită textelor tipărite aici).
Dacă primele trei cereri s-au concentrat asupra glorificării lui Dumnezeu, următoarele trei cereri se ocupă de nevoile fizice şi spirituale ale credincioşilor.
Cererea finală din Luca 11:4 este: „Şi nu ne duce pe noi în ispită”, în Matei 6:13 urmează cuvintele „ci ne izbăveşte de cel rău”. Aceste cuvinte ne ajută să vedem că această cerere are o aplicabilitate generală. Cei care se roagă pentru iertarea păcatelor doresc să fie învredniciţi să nu mai păcătuiască din nou. Astfel, este potrivit ca această cerere să urmeze după cea precedentă. Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni să facă rău (Iacov 1:13), dar El controlează circumstanţele vieţilor noastre. În această rugăciune noi mărturisim cu umilinţă că suntem înclinaţi spre păcat şi Îl rugăm pe Dumnezeu să nu îngăduie să fim aduşi în situaţii sau condiţii care ar implica ispita gravă de a păcătui. Ca o dezvoltare a acestei idei avem cuvintele „ci ne izbăveşte de cel rău”, adică, apără-ne, ocroteşte-ne (rhyesthai) de atacurile diavolului (tou ponerou). Această cerere finală, deşi aplicabilă în fiecare zi din vieţile noastre, indică foarte clar împlinirea finală când Domnul nostru va pune capăt oricărui rău şi va instaura Împărăţia Sa de neprihănire şi sfinţenie. Mai mult decât o rugăciune generală de a fi izbăviţi din ispită, în zilele noastre creştinii pot folosi această cerere ca o rugăciune pentru a primi har şi putere, pentru a fi păziţi să nu cadă atunci când credinţa lor trece printr-o încercarea deosebită.
6. La sfârșitul secolului al XIX¬lea, Bogdan Petriceicu Hașdeu descoperea, într¬o lucrare a a unui istoric englez, rugăciunea Tatăl nostru în dialectul celtic din Provincia Wales din Anglia (citată de noi). Istoricul maghiar Samuel Köleséri, citind și el lucrarea istoricului englez, a fost șocat de asemănarea dialectului celtic cu limba română. El i¬a trimis o epistolă medicului englez Woodward, comunicându¬i, emoționat, marea lui descoperire: „Românii de la Dunăre și Celții din Wales vorbesc una și aceeași limbă”. Numele istoricului britanic descoperit de B.P.Hașdeu și Samuel Köleseri este John Chamberlayne (1666¬-1723), scriitor, traducător și membru al Societății Regale. Lucrarea sa, în care a fost descoperită rugăciunea „Tatăl nostru” în limba celtă, se numește „Oratio Dominica In Diversas Omnium Fere Gentium Linguas Versa Et Propriis Cujusque Linguae Characteribus Expressa” și a fost publicată la Amsterdam, în 1715 (cartea, de peste 400 de pagini, cuprinde rugăciunea Tatăl nostru în zeci de limbi și dialecte (aici, la pagina 47 se află Tatăl nostru în dialectal celtic).
7. Episcopii catolici elvețieni au acceptat astfel cerința primită în vederea unei amânări înaintată de Federația Bisericilor protestante din Elveția, Conferința Bisericilor reformate din Elveția romandă și Biserica catolico-creștină din Elveția. Introducerea versiunii modificate era prevăzută inițial pentru prima duminică din Advent a anului liturgic curent (3 decembrie 2017) dar amânarea va permite acestor trei Biserici să introducă în respectivele liturgii noua versiune a rugăciunii ”într-un spirit de comuniune ecumenică”, după cum subliniază episcopii într-un comunicat preluat de «L’Osservatore Romano».

Prof.dr.Pădurean Dominuț

 

1 2 3 4 5 6 7
Share.

About Author

„Există o categorie specială de surzi: aceia care nu vor să audă decât ce spun ei.”

Leave a Reply

Powered by themekiller.com