Românca de o frumuseţe răpitoare, irezistibilă, Nadia Kujnir-Herescu, a venit pe lume în Bucureşti, pe 23 noiembrie 1923 (zodia Săgetător), dintr-un tată rus și o mamă basarabeancă.
De mică își dorea să devină vedetă. La doar 15 ani, tânăra de o frumuseţe orbitoare, aşa cum o descriu ziarele vremii, debuta pe scena de la „Majestic”.
Ulterior acestui moment, toate uşile i s-au deschis, iar plecarea din ţară în 1940 a însemnat drumul unei cariere spectaculoase spre Hollywood.
A plecat din ţară în 1940, mai întâi la Paris, apoi, în anii ’50, la Madrid, pentru ca mai apoi, în anii ’60, să plece și să se stabilească la New York.
Diva a înnebunit bărbaţii cu frumusețea ei specială.
Între cei care sau îndrăgostit nebunește de ea s-a numărat și scriitorul Ionel Teodoreanu. Deşi mare cuceritor de inimi, autorul unor volume unice în literatura română (literatura i-a fost vocaţie şi profesie) -, „Uliţa copilăriei” (1923), trilogia „La Medeleni” (1925-1927), „În casa bunicilor” (1938), „Lorelai” (1935) ș.a.
Destinul n-a vrut ca Ionel Teodoreanu, unul dintre cei mai arătoşi bărbaţi din istoria literaturii române, să se apropie de acest „exemplar de lux al frumuseţii feminine“.
Frumos şi melancolic, preocupat de subtilităţile sufletului omenesc, Ionel Teodoreanu a stârnit pasiuni printre destule reprezentante ale sexului frumos. Cele mai multe dintre aceste amoruri au rămas învăluite în mister şi li s-a pierdut urma în istorie. Însă o iubire neîmpărtăşită, survenită după 1938, când autorul s-a mutat la Bucureşti, a fost dezvăluită de Vlaicu Barna, prieten al scriitorului: „Era în timpul războiului, când pe scena teatrului din pasajul Majestic apărea un exemplar de lux al frumuseţii feminine, Nadia Gray. Vederea ei, ca o lovitură de trăsnet pentru vestitul curtezan, a fost fatală. Din clipa când a văzut-o, el n-a mai avut linişte şi somn, pentru că toate încercările de a se apropia de femeia devenită a visurilor şi a destinului, cum zicea, i-au fost zădărnicite. Mesajele trimise prin scrisori, versuri şi buchete de flori au rămas fără efect şi total ignorate. Îndrăgostitul se plângea acum cu amărăciune prietenilor şi prietenelor, fără cea mai mica jenă”. Acelaşi evocator a elucidat enigma: „Frumoasa neîndurată de pe scenă era Nadia Cantacuzino, soţie a aviatorului Bâzu din istorica familie aristocrată, şi graţiile ei au strălucit şi după plecarea din ţară, distribuită în filme sub numele de Nadia Gray.
De la această nereuşită, care l-a costat mult, Ionel Teodoreanu a început să fie văzut în faţa paharului, el, care se delimita totdeauna de aura bahică a bunului sau frate Păstorel, şi la masă nu bea decât rar o sută de grame de vin îndoit cu apă”.
Ea l-a îngenuncheat şi pe celebrul regizor Federico Fellini, care a distribuit-o într-o scenă de striptease din „La Dolce Vita” – 1960 (în finalul acestei capodopere cinematografice, Nadia, care interpretează o damă de societate, plictisită şi de moravuri uşoare, îşi sărbătoreşte divorţul făcând striptease în timpul unei petreceri date la ea acasă).
Prima ei mare iubire, a fost pilotul (asul aviaţiei române în cel de-al doilea război mondial, 43 de victorii aeriene confirmate, 26 neconfirmate!). – inginerul – căpitanul – aristocratul Constantin Cantacuzino (poreclit „Bâzu”- 11.11.1905, București-26.05.1958, Madrid, Spania).
Un articol superb, despre o romanca superba.
Bravo