Vâscul, cunoscut și sub numele de „creanga de aur”, simbol al curățeniei spirituale, al dragostei, apărător și protector al casei și al familiei, este recunoscut drept un simbol al sărbătorilor de iarnă.
Vâscul european (lat.Viscum album – denumire populară – vâsc, stoletnic) este o specie de vâsc, specia numită inițial astfel și este cunoscută și ca Vâsc comun, pentru a o distinge de alte specii înrudite. Este originară din Europa și sud-vestul Asiei.
Este o plantă semiparazită, care crește pe tulpina altor pomi și are aspectul unor tufe rămuroase, îngroşată la noduri, de unde se rupe cu uşurinţă. Are tulpini de 30 – 100 cm lungime cu ramuri dihotomice. Frunzele se află în perechi opuse, de forma unor panglici, întregi, având structura pielii prelucrate, cu o lungime de 2–8 cm și lățimea de 0.8-2.5 cm, de culoare galben-verzuie. De regulă dioicice, florile sunt discrete, de culoare galben-verzuie, având un diametru de 2–3 mm. Fructele sale sunt sticloase, verzi la început apoi albicioase, toxice şi apar din octombrie până în decembrie, recomandat fiind doar cel care creşte pe mesteacăn, brad, frasin, trandafir, măr şi păr pădureţ.
Nu se recoltează vâscul de pe arţar, tei, salcie, plop care sunt foarte toxice. A nu se confunda cu vâscul de stejar (Loranthus europaeus) care nu este medicinal, cu frunze căzătoare iarna, fructele de culoare gălbuie aşezate în ciorchine, spre deosebire de vâscul medicinal cu fructele grupate câte trei.
Până la patru subspecii sunt în general acceptate, și alte două câteodată. Specile diferă în culoarea fructului, forma și mărimea frunzelor și evident în copacii gazdă utilizați.
Vâscul, cunoscut și sub numele de „creanga de aur”, simbol al curățeniei spirituale, al dragostei, apărător și protector al casei și al familiei, este recunoscut drept un simbol al sărbătorilor de iarnă.
Această planta este venerată de mii de ani, probabil pentru că strămoșii noștri erau fascinați de modul în care apărea „ca prin minune” și își menținea prospețimea verde și în timpul iernii, rezistând la ger și întuneric.
Celții au fost cei care au inițiat un adevărat cult al acestei plante pe care o considerau de esență divină. În viziunea lor, cel mai prețios vâsc era cel crescut pe stejar, îl numeau „lacrima stejarului” și însoțeau culegerea unui astfel de vâsc de ceremonii fastuoase.
Druizii, preoții celți înveșmântați în alb, tăiau vâscul numai cu o seceră de aur, și-l înveleau apoi cu grijă într-o mantie albă. Cu acel prilej se adunau ofrande și se jertfeau doi tauri albi, înălțându-se rugi către zeii atotputernici, pentru a fi îndepărtate duhurile rele.
Romanii socoteau vâscul ca pe un simbol al păcii, dragostei și înțelegerii. În ”Eneida”, epopeea națională a romanilor, crenguța de aur care îi permite lui Aeneas să călătorească în siguranță în Infern, se presupune a fi o creangă de vâsc.
Prin anii 1700, în preajma Crăciunului, vâscul era deja o decorațiune obișnuită în casele din Europa.
Tradiția sărutatului sub vâsc își are și ea originea cu mulți ani în urmă. Autorul american Washington Irving descrie o imagine de Crăciun în anul 1820: ”De Crăciun, vâscul este agățat în case și bucătării. Sub el, băieții au privilegiul de a săruta fetele, rupând, la fiecare sărut, câte o bobiță. După ce toate bobițele au fost rupte, privilegiul încetează”.
În tradiţia populară românească, vâscul se pune la uşi şi ferestre în noaptea Anului Nou pentru a aduce spor în casă şi să apere gospodăria de lucruri necurate, fiind totodată un simbol al ospitalităţii şi prieteniei.
Deși fructele vâscului sunt toxice, ramurile tinere cu frunze se folosesc în scopuri terapeutice, iar unii specialiști cred că are proprietăți anti-cancer.
Ramurile de vâsc conţin saponozide triterpenice, viscina, viscitoxina, colina, acetilcolina, inozitol, beta- amirina şi derivaţi ai acidului oleanoic, beta şi alfa viscol, fenil-etil-amina, mucilagii, aminoacizi liberi, acid viscic, polizaharid, glicozide, evercetina, minerale.
Preparatele fitoterapeutice pe bază de vâsc au acţiune vasodilatatoarere, hipotensivă şi bradicardiantă, scade tensiunea arterială şi reduce ritmul cardiac, efect cardiotonic, calmează inima agitată, antispasmotic, acţiune antitumorală, hemostatică.
Vâscul este indicat în ateroscleroza generală, ateroscleroza coronariana, accidente vasculare, afecţiuni cardiace, ischemie cardiacă, tumori, tuse convulsivă, astm pe fond de stres, tuse convulsivă, tuse spastică rebelă, sughiţuri persistente, zgomote în urechi, epilepsie, convulsii, nevralgie, paralizie, isterie, spasme, impotenţă, sterilitate, afecţiuni ale prostatei, hemoragii diverse, tulburări cauzate de hipertensiune, sciatică, dureri reumatice.