Azi stăteam la o coada într-o intreprindere pentru a ridica o foaie, un document și vad un copil de vreo 6-7 anișori cum stătea pe o băncuța in fata mea.. Îl analizez eu bine așa si încep sa observ la el următoarele chestii:
– Pete de cerneala pe degețelele lui grăsuțe (era un pic durduliu).
– Pete de cerneala pe gat.
– Foi rupte pe lângă el.
– Avea un dinozaur de jucărie, cu capul rupt (normal ca nu se putea altfel).
– Avea parul zburlit pe cap.
– Cânta haotic din nu știu ce desene animate.
– Bătea cu dinozaurul decapitat in băncuța in timp ce caută șuruburile băncuței, probabil sa le scoată cumva.
– Avea ceva pete de noroi pe pantaloni dar si pe ghiozdanul de scoală.
Mi-am dat seama imediat ca am de-a face vizual cu un “Dennis – Pericol public” si efectiv m-a bufnea rasul si nu știam cum sa mă controlez. Nu de alta dar eu când rad, crede Putin ca îl ataca americanii sau ca are loc un cutremur de 13 grade.
Am reușit sa mă controlez si sa-mi mușc buza de jos, dar am cedat când am văzut ca a găsit șuruburile la banca si s-a uitat fix in ochii mei si a băgat un zâmbet malefic de satisfacție, din care reieșea ca nu avea primii 2 dinți din fată.
Efectiv a sărit râsul din mine si m-am dus afara ca nu mai puteam, când m-am calmat si m-am întors, șuruburile de la băncuța erau aproape scoase, era o banca veche (întreținuta in stil romanesc), iar ala mic își lua porția de cearta de la maica-sa ca zicea ca a aruncat cu capul dinozaurului in ea ca se plictisise sa aștepte atât.
Ce sa mai zic, mă bufnea rasul grav, dar îmi aduceam aminte cu nostalgie de copilăria mea, care a fost cam tot pe acolo !!!