„Spymistress” – „a Romanian MATA HARI in the services of the SOE”
Vera Atkins – Ecaterina Caradja (Vera-May Rosenberg – Vera Maria Rosenberg; născută la 16 iunie 1908, Galați, România, decedată la .24 iunie 2000, Hastings, Sussex, Anglia) a fost o celebră spioană în slujba serviciilor secrete engleze.
Mama Verei, Hilda Etkens, s-a născut la Londra.
Max Rosenberg și Hilda Etkens s-au întâlnit în Africa de Sud unde Henry Etkens, tatăl Hildei Etkens, făcuse o frumoasă avere în timpul războiului burilor, furnizând armatei britanice terci de cereale și conserve din carne din Australia. Afacerile familiei Etkens în Africa de Sud au înflorit și s-au diversificat extinzându-se până la Cape Town, achiziționând și o mină de diamante. Dacă războiul cu burii s-a dovedit a fi o mină de aur pentru Etkens, pentru Rosenberg a fost cu siguranță un dezastru economic, dând faliment. Cu toate astea, Max si Hilda au schimbat jurămintele la Sinagoga din Londra Centrală în 1902.
Ulterior Max a fost nevoit să vândă în pierdere activele sale din Africa de Sud și să vină în România (1904). De ce România? Deoarece în micul regat balcanic, care își câștigase cu greu independența, după care a înregistrat un adevărat boom economic, marcând o creștere economică uriașă .Dunărea era artera principală de export către Europa Centrală și de la Marea Neagră se încărcau produsele de bază cum ar fi cheresteaua, cerealele, animalele și benzina de la rafinăriile din țară. România a fost pentru tatăl Verei, Max Rosenberg, o țară plină de oportunități în care a reușit să-și pună afacerile pe picioare și să devină un om prosper (norocul i-a surâs, făcând o avere considerabilă din comerțul cu grâne, derulat prin portul Galați și Constanța). El era proprietarul unui șantier naval la Galați și deținea o flotă comercială pe Dunăre, companie înregistrată la Londra cu numele „Dunăreana”.
Max Rosenberg, om de afaceri și bancher evreu, născut în Germania (provenea din comunitatea evreiască de la Kassel), a avut succes în România, unde a făcut avere considerabilă. În anii 1930 acesta ajunsese să-l consilieze pe regele Carol al II-lea în chestiunile financiare ale Regatului.
Succesul în afaceri al lui Max Rosenberg și al companiei sale, care se numea „Dunărea”, i-a permis să acumuleze resurse financiare importante și l-a propulsat pe tatăl Verei în cercurile influente ale epocii, dar și în postura de amfitrion al diplomaților străini aflați în România, permițându-i Verei să intre în contact cu protipendada europeană a vremii.
Până în 1933, familia sa făcea parte din high class-ul bucureștean, statutul oferindu-i șansa să îl cunoască, in 1931, pe ambasadorul german, contele Friedrich Werner von der Schulenburg (adversar al lui Hitler, cu care are o lungă poveste de dragoste, continuată și după ce acesta a fost numit ambasador la Moscova. S-au întâlnit prin Europa, au rămas în corespondență. De la el avea informații de primă mână despre atmosfera și intrigile din cercurile înalte de la Berlin și Moscova).
În ciuda succesului pe care soțul ei l-a avut, Hilda nu s-a simțit bine in România și tânjea în permanență după viața sofisticată de la Londra și după clima și peisajul din Africa de Sud. Potrivit biografei Sarah Helm, Vera, la fel ca mama ei, părea să fi regretat alegerea tatălui ei de a veni în România, în ciuda succesului financiar.
Datorită atitudinii soției, dar și a pozițiilor Verei, Max a decis să îi asigure fiicei sale o educație aleasă, trimițând-o la școli private în Elveția, Franța și Anglia. Vera a urmat cursuri de călărie, a practicat diverse alte sporturi, a urmat – înainte ca Franța să fie ocupată de germani – cursuri de limbi străine la Sorbona (vorbea fluent limbile engleză, franceză, română și germană) și muzică.