Românca Vera Atkins, cea mai importantă femeie spion din timpul celui de-al doilea război mondial

0

Surse istorice englezești susțin faptul că Vera se identifica mai mult cu patrimoniul britanic al mamei sale decât cu originile germane și aspirațiile românești ale tatălui. Vera a avut rădăcini cosmopolite , iar aspirațiile ei s-au reflectat într-o educație cosmopolită. Tot Sarah Helm susține faptul că Vera a negat originea sa românească încercând să își șteargă din memorie puținele amintiri pe care le avea din țară. Ea nu nega doar faptul că s-a născut în România, ci și apartenența sa la comunitatea evreiască! Nici mama Verei nu recunoștea faptul că numele ei de fată era Etkens, că părinții săi proveneau din Rusia și că aceștia fugiseră în timpul pogromurilor din Bielorusia, în secolul XIX și se stabiliseră în Africa de Sud, schimbându-și numele (Etkens) în Atkins.

Tatăl Verei, Max Rosenberg niciodată nu și-a negat originile evreiești și nici nu le-a ascuns.
Max Rosenberg a murit în 1933 în România, moment in care Vera a decis să își schimbe numele, luând numele mamei sale (Atkins – pe care Vera l-a folosit ca să-și ascundă originea evreiască), susținând că nașterea ei la Galați a fost un „accident al istoriei”, dictat de interesele comerciale ale tatălui.

(Cât de româncă s-a simțit și s-a considerat Vera Atkins? Greu de spus, dacă este să dăm crezare declarațiilor biografei sale Sarah Helm. Un lucru este sigur: Germania, Rusia, Anglia și România își revendică rădăcinile în persoana Verei Atkins. Aș adăuga: chiar dacă s-a născut în România, asta nu a făcut-o româncă împotriva voinței ei.

Deși s-a născut în Galați și a trăit copilăria și o parte din tinerețe în România, Vera Atkins nu a fost tocmai româncă”. Atunci când a fost întrebată cum de s-a născut în Galați, ea a răspuns „Presupun că din cauză că mama se afla acolo la acel moment”. Pașaportul românesc i-a pus multe piedici și a fost de nenumărate ori pe punctul de a-i curma brusc cariera. Naturalizarea britanică a fost considerată drept cel mai mare succes al ei. În România nu mai are rude apropiate. Nu mai există – existau la momentul la care Sarah Helm a făcut investigațiile – decât prieteni, mulți dintre ei nefiind, nici ei de fapt, români).

În 1933, după moartea tatălui, Vera a emigrat (1934) împreună cu mama ei în Anglia, dar nu după mult timp au decis să se stabilească în Franța unde a studiat limbile moderne în Paris, la Sorbona. Aceasta a fost o mișcare inspirată, deoarece în Europa Centrală, verii Rosenberg, care au rămas în Cehoslovacia au fost adunați și trimiși la Auschwitz. Unul din verii ei, Walter Rosenberg (alias Rudolf Vrba, 1924-2006) a devenit celebru în aprilie 1944 când a supraviețuit din lagărul de concentrare. Declarația sa este cunoscută în istorie ca raportul Vrba-Weltzer și a reprezentat o sursă de informare a aliaților cu privire la metodele de exterminare, descrise în detaliu, care fost prezentate în cadrul emisiunilor BBC.

Când Franța a fost invadată de armata germană, în mai 1940, ele s-au reîntors în Anglia. După stabilirea în Anglia începe cu adevărat cariera de superspion; a revenit la București de câteva ori în legătură cu numeroasele sale misiuni secrete, în care s-a remarcat prin curaj și inteligență.
Biografii ei consemnează faptul că primele relații ale agentei cu serviciile de spionaj britanice au început încă înainte de război, pe vremea când era angajata unei companii de petrol si le-a furnizat ofițerilor MI5 informații importante. Alți autori sunt de părere că ea a colaborat de foarte tânără cu spionajul britanic, încă din perioada în care era în România.

Când Vera a fost întrebată, după război, de ce a ales SOE, ea a răspuns: „Nu știu.”, dar este foarte probabil ca ea să se fi considerat încă de pe atunci candidatul potrivit, deoarece se spune ca familia ei a lucrat pentru serviciile secrete britanice în trecut, când încă locuia în România. Cert este că, în mod oficial, aceste informații nu au fost nici infirmate, nici confirmate vreodată.
În mai 1940 s-a întors în Anglia și în februarie 1941 era angajată la secția franceză a SOE (Special Operations Executive – Serviciul de Operațiuni Speciale), creat de Winston Churchill, în iulie 1940, pentru acțiuni de sabotaj și subminare în teritoriile ocupate de naziști.

1 2 3 4 5 6
Share.

About Author

„Există o categorie specială de surzi: aceia care nu vor să audă decât ce spun ei.”

Leave a Reply

Powered by themekiller.com