Românca Vera Atkins, cea mai importantă femeie spion din timpul celui de-al doilea război mondial

0

A devenit asistent principal al colonelului Maurice Buckmaster (director executiv al secțiunii „F” din cadrul Operațiunilor Speciale), care i-a fost și mentor.

Vera Atkins era numită în scurt timp ofițer de informații, răspunzând de pregătirea agenților secreți trimiși în Franța [2]. În această calitate de mare răspundere a coordonat pregătirea a peste 400 de agenți, care au plecat în misiuni operative în Franța. Rolul ei a fost să organizeze rezistența pe teritoriile ocupate, să planifice acte de terorism și sabotaj împotriva naziștilor; să descopere și pregătească noi spioni, concepându-le și biografia (cover stories). Ea a demarat intervievarea candidaților într-o cameră de hotel, dotată cu un birou, două scaune și un bec. Recruții trebuiau să cunoască foarte bine limba franceză, la fel de bine ca un nativ.

De regulă erau alese persoane care aveau mame de origine franceză și care își petrecuseră vacanțele în Franța, sau lucraseră pentru perioade mai îndelungate în Franța. Fiecăruia dintre ei i-a spus că avea șanse de 50% să supraviețuiască și l-a lăsat preț de o zi să se gândească înainte să ia o decizie. Recruții erau bancheri, dramaturgi, bucătari, șoferi de taxi și alte meserii din toate sferele de activitate.

Generalul Charles de Gaulle a cerut să nu fie recrutați cetățeni de origine franceză, insistând asupra faptului că serviciul britanic trebuia să aibă controlul asupra lor și a misiunilor ce le fuseseră încredințate. Cele mai multe dintre persoanele selectate au fost cetățeni britanici. Tabăra de pregătire a fost stabilită într-o casă de țara care data din secolul XVI, izolată, astfel încât recruții să nu aibă nici cel mai mic contact cu lumea exterioară. Acolo li s-au predat cursuri de comando de către Scottish Highlands, însușindu-și toate informațiile despre arme și explozibili.

Apoi au fost inițiați în cursuri de supraviețuire în Hampshire, urmate de cursuri de parașutism lângă Manchester. Cei care au trecut cu brio toate aceste examene, au suportat ore întregi de interogatorii sub presiune maximă, în susținerea poveștilor lor de acoperire și tăinuire a informațiilor.

Apoi au fost pregătiți în codul Morse și redactarea de mesaje codate. Au fost familiarizați în detaliu cum trebuiau să trăiască în Franța ocupată, cu regulamentele impuse de către naziști. Le-a distribuit îmbrăcăminte continentală, le-a inoculat amintiri recente din viața politică, socială și personală din această țara, le-a plasat resturi de bilete, scrisori și suveniruri pe care le-a pus în buzunarele fiecăruia dintre ei. Bărbaților le-a dat câte un pachet de țigări franțuzești, un număr recent al unui ziar francez sau fotografii ale rudelor fictive.

Vera le-a dat informații cu privire la cardurile de raționalizare a hranei, dacă au fost emise lunar sau săptămânal, orele de stare de asediu, de ce acte ar putea avea nevoie un agent pentru a se deplasa , chiar și informații cu privire la cele mai noi tendințe în moda pariziană. Vera a lucrat cu recruții și 18 ore pe zi, dovedind o tenacitate impresionantă. Celulele erau formate dintr-un organizator, un curier, iar un operator wireless sau Signaler. Organizatorul era conducătorul și coordonatorul celulei și avea sarcina să identifice posibile ținte pentru sabotaj. Curierii erau cei care țineau legătura cu celelalte celule, iar pentru aceasta poziție erau pregătite, de regulă, femeile.

Agenții au fost răspândiți pe întreg teritoriul francez, fiecare dintre ei primindu-și misiunea pe care o avea de îndeplinit. În fiecare seară, au primit ordinele în mesaje codate cu caracter personal, transmise imediat după știrile de la Serviciul BBC francez.

1 2 3 4 5 6
Share.

About Author

„Există o categorie specială de surzi: aceia care nu vor să audă decât ce spun ei.”

Leave a Reply

Powered by themekiller.com