Strazi pline de oameni goi.
Cafenele pline de oameni care nu se afla acolo pentru a socializa.
Relatii pline de oameni singuri.
Sali pline de oameni care nu stiu de ce se afla acolo.
Suflete pline de cicatrici adanci.
Zile, locuri si situatii pline de oameni care joaca roluri.
Plin zilnic de “vieti perfecte si fericite” afisate pe fb.
Plin de promisiuni care mor imediat dupa ce au luat nastere.
Plin de iubiri rezistente precum o foaie uda.
Plin de zambete care mascheaza tristetea.
Plin de oameni care alearga dupa lucruri de care nu au nevoie cu adevarat.
Plin de oameni care judeca pe alti oameni prin prisma spuselor altor oameni, cand toti astia nu s-au intalnit macar 1 data in viata asta.
Plin de iubitori de animale care ii roaga pe altii sa salveze vietile animalelor gasite de acei iubitori.
Plini de dorinta de a ne civiliza, in timp ce scuipam coji de seminte pe strada.
Plin de atata goliciune in creiere nestimulate.
Si pe-alocuri, cate un om cu adevarat fericit care e vazut ca un nebun…
