- S-ar putea să dezvoltăm atacuri de panică și anxietate ca răspuns la pericolul undeva în evoluția noastră.
- Dar de multe ori când se întâmpla, este posibil să nu existe nici un motiv pentru ele.
- O modalitate de a gestiona un atac de panică atunci când se întâmplă este să “te concertezi asupra lui”.
- Asta înseamnă că observați ce se întâmplă în mod obiectiv, observând cât mai multe detalii despre împrejurimile și experiența dvs. cu putință.
- Apropiind-o ca un om de știință, frica intensă poate începe să-și piardă apăsarea asupra ta.
Anxietatea este un sentiment ciudat. Pulsul îți crește, palmele tale sunt transpirate și nu te poți deconecta de la grijile tale și poate că nu ai o explicație logică.
Unii oameni suferă de atacuri de panică, care sunt o grabă bruscă de simptome mentale și fizice intense, care pot apărea foarte repede și fără vreun motiv aparent.
Teoria cea mai populară de ce organismul nostru face acest lucru este ca un răspuns la pericol. La un moment dat în evoluția noastră, am dezvoltat reacția oferită de adrenalină pentru a ne apăra sau a fugi.
Reacția naturală a corpului, lupta sau fugi vă spune că trebuie să faceți ceva pentru că sunteți în pericol, dar cred că în lumea noastră modernă, chiar și atunci când nu suntem în pericol, ați putea obține aceeași reacție, asemănătoare unei situații de viață sau de moarte”.
Pentru că este un lucru inerent, este posibil să nu puteți preveni apariția unui atac de panică. Dar, potrivit psihologului Arash Emamzadeh, creierul nostru ne păcăleau din când în când. Indiferent, există o tehnică pe care o puteți încerca să diminuați reacția.
Trebuie să te comporți într-un mod care nu este în concordanță cu teama și cu accentul de rău, a scris el. Mai degrabă decât să vă fie speriați, ar trebui să examinați sentimentele de teamă cu interes, curiozitate și angajament. Primul pas este numit “înclinat”.
Înclinarea, desigur, nu înseamnă că trebuie să vă bucurați de atacuri de panică”, a spus Emamzadeh. “Nici nu este echivalentul săriturilor în frică (și astfel pierzând tot controlul), rămânem în prezent (adică orientați spre aici și acum), în timp ce ne-am înclinat”.
El a dat exemplul unui om de știință care a experimentat fulgerul pentru prima dată. Deși a fost tare, strălucitor și înfricoșător, un om de știință ar putea măsura cât durează explozia și pauzele între ele. Poate să noteze culoarea, forma și orice alte observații pe care le-a făcut.
Prin înclinarea la experiență, omul de știință rămâne întemeiat, a spus Emamzadeh, “altfel el ar fi copleșită de frică și de confuzie”.
Trebuie să adoptăm aceeași atitudine atunci când ne găsim prinși în furtunile noastre interioare”, a spus el.
Pentru a încerca să observați un atac de panică într-un mod obiectiv similar, vă puteți pune întrebări precum: “Ce simt acum?”, “Ce simt în corpul meu?” Și “Cum interpretez aceste sentimente și senzații?
Este posibil să fie necesar să te uiți în jurul tău pentru a deveni conștient de mediul tău, cine este acolo și ce se întâmplă, să rămână fundamentat. Apoi, puteți observa și raporta ceea ce vedeți și ar trebui să fie cât mai detaliat posibil, a spus Emamzadeh.
Dacă faceți acest lucru destul de frecvent, frica intensă va începe să-și piardă efectul asupra dumneavoastră, iar atacurile de panică vor deveni mai puțin intense și mai ușor de gestionat”, a spus el.